ÎNCÍNGE¹, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ♢ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. şi tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleşi pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. şi tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuţie etc.) A (se) înteţi. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

ÎNCÍNGE², încíng, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) înfăşura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) prinde o armă de mijlocul corpului (eu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părţile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

A (se) încinge ≠ a (se) descinge

A încinge ≠ a descinge

ÎNCÍNGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbânta. (A ~ cuptorul de pâine.) 2. a înfierbânta, (înv. şi reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 3. v. coace. 4. a dogori, a înfierbânta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fânul s-a ~.)

ÎNCÍNGE vb. (înv.) a (se) înfăşura, a (se) strânge, (înv.) a (se) împrejura. (Un brâu îi ~ mijlocul; se ~ cu un brâu.)

ÎNCÍNGE vb. v. intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroşi, înteţi.

încínge (a înfierbânta, a înfăşura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingând; part. încíns

A ÎNCÍNGE încíng tranz. 1) (cingători) A înfăşura strângând bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingătoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălui; a împresura. [Ger. încinzând] /<lat. incingere

A SE ÎNCÍNGE mă încíng intranz. 1) (despre foc, flăcări etc.) A începe să ardă cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre fân, cereale, făină etc.) A-şi pierde proprietăţile iniţiale (din cauza umezelii, îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se aprinde. Fânul s-a încins. 3) rar (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleţi; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discuţii, lupte etc.) A deveni mai intens; a se înteţi; a se întări. /<lat. incingere