COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acţiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ♢ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acţiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, seminţe) A ajunge la maturitate sub acţiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânţa formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânţă. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre fiinţe) A se încinge, a se înăbuşi de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenţii răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube şi inflamaţii, p. ext. despre părţi ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).

COÁCE vb. 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se ~ stând lângă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

COÁCE vb. v. fierbe, maturiza.

coáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coc, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocând; part. copt

A SE COÁCE mă coc intranz. 1) (despre plante, fructe, seminţe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre fiinţe) A se înfierbânta tare (de căldură). /<lat. cocere

A COÁCE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la acţiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). ~ plăcinte. ~ mere. 2) fig. (acţiuni duşmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a ţese; a unelti. ♢ A-i ~ cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neaşteptate un rău. 2. intranz. (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiaţii calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecţie, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepţie la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace şi în sau sub cenuşă (cartofi, castane).

coáce (-oc, -opt), vb. – 1. A supune un aliment la acţiunea căldurii. – 2. A găti înăbuşit. – 3. A fierbe puţin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porţelan etc.). – 6. Despre fructe şi plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamaţii, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenuşă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Lat. cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Puşcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), cf. it. cu(o)cere, prov., port. cozer, fr. cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate“ apare în unele dialecte it., cf. calabr. cottu „matur“. – Der. cocător, s.m. (ajutor de brutar); cocător, s.n. (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, s.n. (maturitate; acţiunea de a coace); cocăt, s.n. (zăduf, dogoare); cocări, vb. (a coace); cocărit, s.n. (dijmă de porumb); răscoace (var. înv. scoace), vb. (a arde, a face puroi, o inflamaţie), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din lat. *excocere şi *re-excocere); răscopt, adj. (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Cf. coptură, cuptor.