ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paşti), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. – În + condei.

ÎNCONDEIÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

ÎNCONDEIÁ vb. (pop.) a împistri, a scrie. (A ~ ouă.)

încondeiá vb., ind. prez. 1 sg. încondeiéz, 3 sg. şi pl. încondeiáză, 1 pl. încondeiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. încondeiéze; ger. încondeínd

A ÎNCONDE//IÁ ~iéz tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramică) A împodobi cu desene (făcute cu condeiul). 2) (genele sau sprâncenele) A vopsi cu negru; a înnegri. 3) fig. (persoane) A prezenta în lumină defavorabilă. /în + condei