ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) contracta muşchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-şi concentra atenţia, memoria, voinţa etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viţei de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă.

A (se) încorda ≠ a (se) destinde

A (se) încorda ≠ a (se) slăbi

A se încorda ≠ a se relaxa

ÎNCORDÁ vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. v. întinde. 4. v. opinti. 5. v. con-centra. 6. v. tensiona.

încordá vb., ind. prez. 1 sg. încordéz, 3 sg. şi pl. încordeáză

A SE ÎNCORD//Á mă ~éz intranz. 1) (despre muschi) A trece din starea de relaxare în stare de tensiune. 2) (despre relaţii sociale) A deveni mai tensionat; a se înrăutăţi; a se complica; a se agrava; a se înăspri. 3) A-şi fixa în mod conştient (într-o singură direcţie) forţele fizice sau intelectuale; a se concentra. /în + coardă

A ÎNCORD//Á ~éz tranz. 1) A face să se încordeze. 2) (cabluri, arcuri etc.) A face să fie bine întins. 3) (instrumente muzicale) A pune tonurile la înălţimea cerută; a acorda. /în + coardă