|
|
îndestula. 6 rezultate gasite
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorinţă, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.
ÎNDESTULÁ vb. a (se) sătura, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.)
îndestulá vb., ind. prez. 1 sg. îndestuléz, 3 sg. şi pl. îndestuleáză
A ÎNDESTUL//Á ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul
A SE ÎNDESTUL//Á mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulţumit. /Din îndestul
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
