ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acţiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

A (se) înfierbânta ≠ a (se) răcori, a se răci

A înfierbânta ≠ a răci

ÎNFIERBÂNTÁ vb. v. antrena.

ÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. şi reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.)

înfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânţi, 3 sg. şi pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfierbânte

A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte

A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte