ÎNFIINŢÁ, înfiinţez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia fiinţă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfăţişa undeva (pe neaşteptate). – În + fiinţă.

A înfiinţa ≠ a lichida, a suprima

ÎNFIINŢÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, înfăţişa, prezenta.

ÎNFIINŢÁ vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un aşezământ.) 2. a întemeia, (înv.) a aşeza. (Au ~ un nou sat.) 3. v. constitui.

înfiinţá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. înfiinţéz, 3 sg. şi pl. înfiinţeáză

A SE ÎNFIINŢ//Á mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A-şi face apariţia; a se înfăţişa. /în + fiinţă

A ÎNFIINŢ//Á ~éz tranz. (întreprinderi, instituţii, organizaţii) A face să ia fiinţă (având temei real); a întemeia; a fonda. [Sil. -fi-in-] /în + fiinţă