ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracţiune; a pune calul sau un alt animal de tracţiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham.

A înhăma ≠ a deshăma

ÎNHĂMÁ vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la căruţă.) *2. (fig.) a se înjuga. (S-a ~ la o muncă grea.)

înhămá vb., ind. prez. 1 sg. înhám, 2 sg. înhámi, 3 sg. şi pl. înhámă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înháme

A ÎNHĂMÁ înhám tranz. 1) (mai ales cai) A ataşa la un vehicul (pentru a trage) cu ajutorul hamurilor. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înjuga. /în + ham