HAM¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

HAM², hamuri, s.n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracţiune) la un vehicul. ♢ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul şi gâtul calului şi din cele două şleauri. ♢ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viaţă grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziţii) Tracţiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.

HAM interj. (reg.) ţah!

ham/ham-hám interj.

ham/ham-hám interj.

ham s. n., pl. hámuri

HAM¹ interj. (se foloseşte repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat.

HAM² ~uri n. Ansamblu de curele sau de frânghii cu ajutorul cărora se înhamă calul la un vehicul. ♢ A trage în ~ a munci din greu. A pune ~urile a înhăma. /<ung. hám

ham¹, s.n. (reg., înv.) coş de papură împletită în care se ducea mâncarea la câmp.

ham², s.n. (reg., înv.) casă mare, goală, nelocuită.