ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. şi tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acţiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.

A înjuga ≠ a dejuga

ÎNJUGÁ vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.

înjugá vb., ind. prez. 1 sg. înjúg, 3 sg. şi pl. înjúgă

A ÎNJUGÁ înjúg tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare