ÎNLĂTURÁRE s.f. Acţiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere. – V. înlătura.

ÎNLĂTURÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. curăţare. 3. v. eli-minare. 4. v. ridicare. 5. v. excludere. 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanţurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. v. evitare. 10. v. aplanare.

înlăturáre s. f., g.-d. art. înlăturării; pl. înlăturări