EVITÁRE, evitări, s.f. 1. Acţiunea de a evita. 2. Poziţie (determinată de direcţia prorei) pe care o ia nava sub acţiunea vântului şi a curenţilor. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – V. evita.

EVITÁRE s. 1. v. ocolire. 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preântâmpinare, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) 3. v. eludare.

evitáre s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

EVITÁRE s.f. Acţiunea de a evita. [< evita].