ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană, fiinţă) care înoată, care ştie să înoate. 2. S.f. Aripioară a peştelui sau a altor animale acvatice, care serveşte ca organ de propulsie şi de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

ÎNOTĂTÓR s. v. marinar, navigator.

înotătór adj. m., s. m., pl. înotătóri; (fiinţă, aripioară) f. sg. şi pl. înotătoáre

ÎNOTĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care înoată. /a înota + suf. ~ător

ÎNOTĂTÓR² ~i m. şi f. Persoană care practică înotul. /a înota + suf. ~ător