ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE, înspăimântători, -oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoşător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de prep. „de“) Extrem de... – Înspăimânta + suf. -ător.

ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngro-zitor. 3. v. atroce. 4. v. cumplit.

înspăimântătór adj. m., pl. înspăimântătóri; f. sg. şi pl. înspăimântătoáre

ÎNSPĂIMÂNTĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care înspăimântă; care provoacă spaimă, groază; înfricoşător; înfiorător; sinistru. Privelişte ~oare. Strigăt ~. /a (se) înspăimăta + suf. ~ător

ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR¹ adv. 1) Foarte tare. Plângea ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziţia de) Extraordinar; extrem. E ~ de întuneric. /în + a spăimânta