ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiaţi, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, raţional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat] – V. întemeia.

Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic

ÎNTEMEIÁT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.

ÎNTEMEIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNTEMEIA şi A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susţinut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistenţă. /v. a întemeia