ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conştiinţa cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

ÎNTIPĂRÍ vb. v. fixa, rămâne.

ÎNTIPĂRÍ vb. 1. v. imprima. 2. (înv.) a-şi tipări. (Îşi ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

întipărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întipărésc, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întipăreáscă

A ÎNTIPĂR//Í ~ésc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări

A SE ÎNTIPĂR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări