IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o ţesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.

IMPRIMÁ vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafaţa unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.

IMPRIMÁ vb. v. fixa, rămâne.

imprimá vb., ind. prez. 1 sg. imprím, 3 sg. şi pl. imprímă

A SE IMPRIMÁ pers. 3 se imprímă intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer

A IMPRIMÁ imprím tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăţi muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mişcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calităţi, semnificaţii etc.) A atribui în mod conştient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer

IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].