ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s.n. Piesă la războiul de ţesut, constând dintr-un băţ lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza ţesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător.

ÎNTORCĂTÓR s. v. slobozitor.

întorcătór s. n., pl. întorcătoáre