ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupţi, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi. ♦ Care are continuitatea oprită; rupt, tăiat. Fir întrerupt. – V. întrerupe.

Întrerupt ≠ continuu, neîntrerupt

ÎNTRERÚPT adj. v. intermitent.

ÎNTRERÚP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNTRERUPE şi A SE ÎNTRERUPE. 2) şi adverbial (în opoziţie cu continuu) Care are întreruperi. /v. a (se) întrerupe