INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.

Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt

INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, feno-men ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respiraţie ~.) 3. v. ritmic.

intermitént adj. m., pl. intermiténţi, f. sg. intermiténtă, pl. intermiténte

INTERMITÉNT, -Ă adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].