ÎNTUNÉRIC s.n. 1. Lipsă de lumină. 2. Fig. Incultură, ignoranţă. [Var.: (reg.) întunérec s.n.] – În + tuneric (Înv. „întunecime“ < lat.).

Întuneric ≠ lumină

ÎNTUNÉRIC s. v. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

ÎNTUNÉRIC s. 1. v. beznă. 2. întunecime, obscuritate, umbră. (~ nopţii se întinde peste câmpii.)

întunéric s. n.

ÎNTUNÉRIC n. 1) Lipsă de lumină; obscuritate. ♢ ~ beznă foarte întuneric. Pe ~ a) când nu se mai vede; b) fără lumină. 2) fig. Lipsă de cunoştinţe; neştiinţă; înapoiere. /în + tuneric