ÎNVĂŢÁT¹ s.n. Învăţare. – V. învăţa.

ÎNVĂŢÁT², -Ă, învăţaţi, -te, adj. Care ştie multă carte; instruit, cult², erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoştinţe, deprinderi) Care este studiat şi reţinut în memorie. 3. Deprins, obişnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăţa.

Învăţat ≠ incult, neinstruit, neînvăţat, prost

ÎNVĂŢÁT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut, (înv. şi reg.) pricopsit, ştiutor, (fig.) luminat. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. v. cult. 4. adj. v. memorizat. 5. adj. dresat. (Animal ~.)

învăţát adj. m., pl. învăţáţi; f. sg. învăţátă, pl. învăţáte

învăţát s. n.

ÎNVĂŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) v. A ÎNVĂŢA şi A SE ÎNVĂŢA. 2) Care este specializat în cercetări ştiinţifice având cunoştinţe vaste într-un anumit domeniu; savant. /v. a învăţa