ŞÁNSĂ, şanse, s.f. Circumstanţă favorabilă, posibilitate de reuşită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) sorţi. – Din fr. chance.

Şansă ≠ ghinion, neşansă

ŞÁNSĂ s. 1. v. noroc. 2. posibilitate, sorţi (pl.). (Are ~e de reuşită?)

şánsă s. f., g.-d. art. şánsei; pl. şánse

ŞÁNS//Ă ~e f. 1) Probabilitate de a obţine un succes; posibilitate de reuşită. 2) rar Ansamblu de circumstanţe favorabile; concurs de împrejurări fericite; noroc; fortună. [G.-D.. şansei] /<fr. chance