ŞIP¹, şipi, s.m. Specie de peşte din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care îşi depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.

ŞIP², şipuri, s.n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conţinutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea“.

ŞIP s. v. flacon, garafă, sticlă.

ŞIP s. (IHT.; Acipenser sturio) (rar) şipcă, viză galbenă.

SIP s. v. cep.

şip (zool.) s. m., pl. şipi

şip (sticluţă) s. n., pl. şípuri

ŞIP¹ ~uri n. reg. 1) Vas de sticlă de diferite forme, folosit pentru păstrarea sau pentru transportarea lichidelor; sticlă. Un ~ de vin. 2) Conţinutul unui astfel de vas. /cf. ung. sip

ŞIP² ~i m. Peşte marin, asemănator cu nisetrul, având corpul acoperit cu plăci cornoase. /<rus. šip

ŞIP, şipi, s.m. Peşte din fam. acipenseridae (sturioni), obişnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge şi o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică şi în Oceanul Atlantic, dar existent şi în Marea Neagră şi Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion

şip¹, şipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părţi ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) şipul vântului = scai vânăt.