STURIÓN, sturioni, s.m. (La pl.) Ordin de peşti răpitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, acoperit cu cinci şiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiţi pentru carnea, icrele negre şi cleiul lor; (şi la sg.) peşte din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.

STURIÓN s. (IHT.) acipenserid, ganoid. (Morunul este un ~.)

sturión s. m., pl. sturióni (sil. -ri-oni)

STURIÓN ~i m. 1) la pl. Familie de peşti răpitori, de talie mare, cu corpul acoperit de câteva rânduri de plăci osoase, apreciaţi pentru carnea şi icrele lor (reprezentanţi: morunul, nisetrul, păstruga etc.); acipenseride. 2) Peşte din această familie. [Sil. -ri-on] /<it. storione

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peştilor cartilaginoşi (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizaţi printr-un schelet incomplet osificat (peşti fără oase) şi corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăţi. Sunt prezenţi aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar şipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă şi gustoasă, fără oase, cu grăsime puţină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Peşte din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, şip, viză