ŞLEFUÍ, şlefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafaţă dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retuşa, a perfecţiona un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafaţa unei pietre (preţioase) în faţete fine (pentru a-i mări valoarea şi strălucirea). – Din germ. schleifen.

ŞLEFUÍ vb. 1. a lustrui, (înv. şi reg.) a sclivisi. (A ~ un obiect metalic.) 2. a netezi. (A ~ o suprafaţă metalică.) 3. v. cizela.

ŞLEFUÍ vb. v. civiliza, cizela, cultiva, rafina, stila, stiliza.

şlefuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şlefuiésc, imperf. 3 sg. şlefuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şlefuiáscă

A ŞLEFU//Í ~ésc tranz. 1) (suprafeţe dure) A prelucra prin diverse operaţii tehnice (pentru a netezi). 2) (pietre scumpe, cristale etc.) A tăia formând multe faţete (pentru a mări strălucirea). 3) fig. (texte) A îmbunătăţi prin redactare minuţioasă; a ciopli; a cizela. 4) fig. A face să se şlefuiască. /<germ. Schleifen

A SE ŞLEFU//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-şi forma deprinderi de com-portare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se civiliza; a se cizela. /<germ. Schleifen