SOC, soci, s.m. Nume dat mai multor specii de arbuşti de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate în inflorescenţe, care au proprietăţi sudorifice, şi cu fructe (boabe negre sau roşii), scoarţă şi rădăcini cu proprietăţi laxative şi diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

ŞOC, şocuri, s.n. 1. Ciocnire, izbire bruscă şi violentă între două corpuri. ♢ Loc. adj. De şoc = (despre unităţi militare) destinat să îndeplinească o misiune grea în lupta ofensivă. ♦ Şoc termic = procedeu tehnologic în procesul de fabricaţie a unor vase de laborator, a unor produse etc., care constă în răcirea bruscă a pieselor. 2. Tulburare generală, bruscă şi violentă, a funcţiilor organismului (provocată de o cauză exterioară variată), care se manifestă printr-un dezechilibru fizic şi psihic; ictus. ♦ Spec. Formă particulară de dezechilibru acut al unor funcţii psihice, provocată de o emoţie puternică. – Din fr. choc.

ŞOC s. 1. (MED.) ictus. 2. (MED.) şoc apexian = impuls cardiac. 3. (fig.) impact. (~ul viitorului.)

SOC s. (BOT.; Sambucus nigra) (reg.) holer, hoz, iboz, scorpat.

soc s. m., pl. soci

şoc s. n., pl. şócuri

SOC soci m. Arbust cu lujeri bogaţi în măduvă şi cu frunze palmat-compuse, ascuţite la vîrf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine şi cu fructe negre (mai rar roşii), sferice, folosite în medicină şi în industria casnică. /<lat. sabucus

ŞOC¹ ~uri n. 1) Ciocnire bruscă şi violentă între două corpuri în mişcare; coliziune. ♢ De ~ se spune despre grupuri de oameni, cărora le revin misiuni grele. 2) Tulburare puternică a funcţiilor organismului cauzată de acţiunea unor factori externi; ictus. ~ nervos. /<fr. choc

ŞOC² ~uri n. Dispozitiv de reglare a debitului de carburant şi de aer în carburatorul unui motor cu ardere internă, folosit pentru pornirea lui la rece. /<germ. Schock

ŞOC s.n. Lovitură, ciocnire bruscă şi violentă între două corpuri. ♦ Unitate de şoc = formaţie specializată în operaţii îndrăzneţe asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare gravă, bruscă şi violentă a funcţiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operaţii chirurgicale, anestezii etc. ♢ Şoc nervos = dezechilibru acut al unor funcţii psihice, provocat de o emoţie puternică; tratament de şoc = metodă terapeutică constând din crearea unei perturbaţii bruşte bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui].

şoc, şócuri, s.n. 1. (înv. şi reg.) cantitate de şaizeci de obiecte de acelaşi fel, care formau un tot. 2. (în forma: şuc) grup de 20-60 de oi.