ŞTREÁNG, ştreanguri, s.n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzuraţi cei osândiţi la moarte; p. restr. laţul acestei frânghii. ♢ Expr. A-şi pune ştreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ştreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Şleau². – Din germ. Strang.

ŞTREANG s. 1. v. laţ. 2. v. pânzurătoare. 3. şleau, trăgătoare, (reg.) ştric. (~ la ham.)

ŞTREANG s. v. frânghie, funie.

ştreang s. n., pl. ştreánguri

ŞTREANG ~uri n. 1) rar Frânghie făcută, de obicei, din cânepă. ♢ Un ~ a) o nimica toată; un fleac; b) nimic. 2) Frânghie cu laţ la capăt, care se foloseşte pentru a spânzura osândiţii. ♢ A-şi prinde ~ul de gât a se si-nucide prin spânzurare. Moarte prin ~ moar-te prin spânzurare. Bun de ~ se spune despre un ticălos. 3) Parte a hamului constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanţ), care se prinde de orcicul unui vehicul cu trac-ţiune animală; postoroncă; şleau. /<germ. Strang