ŢÂŞNÍ, ţâşnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieşi cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroşca. 2. (Despre fiinţe) A apărea, a sări, a ieşi de undeva pe neaşteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din ţâşt.

ŢÂŞNÍ vb. 1. v. erupe. 2. a ieşi. (Un izvor care ~ printr-o crăpătură.) 3. (reg.) a sări, a zăleti, (prin Ban. şi Transilv.) a puştica. (Sângele ~ pe nas.) 4. v. izbucni.

ţâşní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţâşnésc, imperf. 3 sg. ţâşneá, conj. prez. 3 sg. şi pl. ţâşneáscă

A ŢÂŞNÍ ţâşnésc intranz. 1) (despre lichide, vapori, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a răbufni; a izbucni. Izvorul ţâşneşte printr-o crăpătură. 2) (despre fiinţe) A intra sau a ieşi repede şi pe neaşteptate. /Din ţâşti