ŢÁNŢOŞ, -Ă, ţanţoşi, -e, adj. Semeţ, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. – Et. nec.

ŢÁNŢOŞ adj. 1. v. îngâmfat. 2. v. semeţ. 3. v. obraznic.

ţánţoş adj. m., pl. ţánţoşi; f. sg. ţánţoşă, pl. ţánţoşe

ŢÁNŢOŞ ~ă (ĩ, ĕ) şi adverbial peior. (despre persoane) Care manifestă orgoliu (nemăsurat); plin de sine; fudul; mândru; încrezut; înfumurat; îngâmfat; măreţ; falnic; semeţ. A umbla ~. /Orig. nec.