ŢOÁPĂ, ţoape, s.f. (Fam.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, ţopârlan, mitocan. – Ţop + suf. -ă.

ŢOÁPĂ s., adj. 1. s., adj. v. mitocan. 2. s. v. mitocancă.

ţoápă s. f., g.-d. art. ţoápei; pl. ţoápe

ŢOÁP//Ă ~e f. fam. Femeie necioplită, prost crescută; ţopârlancă; mitocancă; bădărancă. /ţop + suf. ~ă

ţoápă¹, ţoápe, s.f. (reg.) lovitură de bâtă.

ţoápă², ţoápe, s.f. (reg. şi fam.) 1. persoană cu apucături grosolane; bădăran, ţopârlan; mitocan. 2. fată care joacă şi sare mult.