ARBORÉT, arboreturi, s.n. 1. Porţiune de pădure caracterizată printr-o vegetaţie omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.

arborét (nav.) s. m., pl. arboréţi

arborét (silv.) s. n., pl. arboréturi

ARBORÉT ~uri n. Totalitate a arborilor de acelaşi soi care cresc pe o porţiune de pădure. /<lat. arboretum, it. arboretto

ARBORÉT s.n. 1. Porţiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vârstei şi al condiţiilor de vegetaţie. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eţi. / < it. arboretto].