ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s.f. 1. Înveliş gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianţă. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze şi de vapori aflată într-un spaţiu în care au loc reacţii chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

ATMOSFÉRĂ s. v. văzduh.

ATMOSFÉRĂ s. v. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.

atmosféră s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére

ATMOSFÉR//Ă² ~e f. fiz. Unitate de măsură pentru presiune.[G.-D. atmosferei; Sil. -mo-sfe-] /<fr. atmosphere, gr. atmosphaira

ATMOSFÉRĂ¹ f. 1) Înveliş gazos care înconjură Pământul; aer; cer; văzduh. 2) Amestec de gaze care îl respiră vietăţile aerobice; aer. 3) fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva; mediu social. ~ apăsătoare. ♢ A face ~ a crea o anumită stare de spirit. [G.-D. atmosferei; Sil. -mo-sfe-] /<fr. atmosphere, gr. atmosphaira

ATMOSFÉRĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjură Pământul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situaţie, stare, mediu în care trăieşte cineva, ceva. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secţiune de 1 cm², înaltă de 76 cm. [Cf. fr. atmosphère, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sferă].