SOCIETÁTE, societăţi, s.f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relaţii între oameni istoriceşte determinate, bazate pe relaţii economice şi de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziţie socială, situaţie materială etc.). 2. Asociaţie de persoane constituită într-un anumit scop (ştiinţific, literar, sportiv etc.). 3. (Comerţ) Asociaţie de oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiţii de capital, în vederea obţinerii unor beneficii comune. ♢ Societate în nume colectiv = asociaţie între un număr limitat de persoane, care întemeiază o întreprindere comercială sau industrială, depunând fiecare capital şi contribuţie în muncă şi răspunzând solidar şi nelimitat la obligaţiile pe care şi le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărăşie, companie. ♢ Expr. În societate = între oameni, în lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. société, lat. societas, -atis.

SOCIETÁTE s. 1. colectivitate, comunitate, obşte, (înv.) obştime. (Opinia întregii ~ăţi.) 2. lume. (Iese prima oară în ~.) 3. anturaj, companie, tovărăşie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ ei.) 4. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. orânduire, regim, sistem. (~ capitalistă.) 6. (IST.) societate feudală = feudalism, feudalitate, orânduire feudală. 7. asociaţie, (înv.) reuniune. (~ legal constituită.) 8. (înv.) reuniune. (~ pe acţiuni.)

societáte s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. societăţii; pl. societăţi

SOCIET//ÁTE ~ăţi f. 1) Totalitate a oamenilor care trăiesc împreună şi între care există anumite relaţii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizaţie (cu caracter naţional sau internaţional) având drept scop acţiuni de interes comun. ~ ştiinţifică. ~ sportivă. 3) Întreprindere întemeiată pe investirea de capital de către două sau mai multe persoane, care desfăşoară o activitate socială sau lucrativă. 4) Grup de persoane care îşi petrec timpul liber împreună; companie. [G.-D. societăţii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. société, it. societá

Societate fictionala pusa in antiteza cu „utipia“. Din greaca, „dys“ („δυσ-“) = rau si „topos“ („τόπος“) = loc.

SOCIETÁTE s.f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, legaţi prin anumite raporturi de producţie. ♦ Orânduire social-economică. 2. Asociaţie de persoane organizată potrivit unui anumit scop. 3. Categorie socială; cerc limitat de oameni (mai ales din clasele privilegiate). ♦ Anturaj; tovărăşie, companie. 4. Întreprindere capitalistă alcătuită pe baza unor investiţii de capital şi în vederea unor beneficii comune. [< fr. société, it. società, lat. societas].