AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s.n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roţi, şenile sau tălpi de alunecare, care serveşte la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.

autovehícul s. n. (sil. a-u-), pl. autovehícule

AUTOVEHÍCUL ~e n. Vehicul autopropulsat folosit pentru transportul de pasageri sau de materiale. /<fr. autovéhicule

AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracţiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule].