BĂUTÚRĂ, băuturi, s.f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantităţi de lichide alcoolice. ♢ Expr. A (nu) ţine la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. - Var.: (reg.) beutúră s.f.] – Lat. *bibitura.

BĂUTÚRĂ s. v. beţie, chef.

BĂUTÚRĂ s. 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. şi fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveţi?)

băutúră s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

BĂUTÚR//Ă ~i f. 1) Lichid folosit pentru potolirea setei sau în alte scopuri; lichid care se bea. ~i răcoritoare. 2) pop. Lichid cu conţinut alcoolic. [G.-D. băuturii; Sil. bă-u-] /<lat. bibitura

Băutură alcoolică de proasta calitate preparată din alcool inferior si apă (eventual si cu alte ingrediente).

Bautura alcoolica

bautura spirtoasa din zona maramuresului, sin.- palinca, votca

bautura mexicana

Bautura racoritoare originara din Zimbabew, servita de miri in ajunul nuntii

băutură tare şi puturoasă, ţuică sau rachiu de calitate proastă, tărie