CALAMITÁTE, calamităţi, s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate. ♢ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

CALAMITÁTE s. v. dezastru.

calamitáte s. f., g.-d. art. calamităţii; pl. calamităţi

CALAMIT//ÁTE ~ăţi f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. [G.-D. calamităţii] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamité

CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care loveşte o colectivitate. (<fr. calamité, lat. calamitas)

CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate; flagel. [Pl. -tăţi. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].