CATRAFÚSE s.f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (şi în dezordine); calabalâc, boarfe. ♢ Expr. A-şi lua (sau a-şi strânge) catrafusele = a-şi strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (şi pe furiş) dintr-un loc; p. ext. a o şterge, a-şi lua tălpăşiţa. – Et. nec.

CATRAFÚSE s. pl. v. bagaj.

CATRAFÚSE s. pl. v. boarfe.

catrafúse s. f. pl. (sil. -tra-)

CATRAFÚSE f. pl. pop. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; buleandră; boarfă. ♢ A-şi lua ~le a) a-şi aduna lucrurile, pregătindu-se de plecare; b) a pleca repede şi pe furiş de undeva; a o şterge. /Orig. nec.

catrafuse (pl.)

catrafúse s.f. pl. – Numai în expresia a-şi lua catrafusele, a pleca repede, a o şterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură“), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj“, care nu pare a-i fi convins pe specialişti.