CAVITÁTE, cavităţi, s.f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ♢ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvenţe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereţi metalici în care se pot întreţine oscilaţii electromagnetice sub formă de unde staţionare. ♦ Spaţiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. - Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis.

CAVITÁTE s. 1. v. gaură. 2. v. cavernă. 3. cavitate generală v. celom; cavitate toracică v. torace; cavitate bucală v. gură.

cavitáte s. f., g.-d. art. cavităţii; pl. cavităţi

CAVIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. ♢ ~ rezonantă cutie care produce rezonanţă. 2) (la om sau la animale) Spaţiu gol, în care sunt situate diverse organe. [G.-D. cavităţii] /<fr. cavité, lat. cavitas, ~atis

CAVITÁTE s.f. 1. Scobitură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (Anat.) Spaţiu gol în interiorul corpului sau într-un organ al omului. ♢ Cavitate generală = celom. [Cf. fr. cavité, it. cavità].