TORÁCE, torace, s.n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât şi abdomen, care conţine principalele organe ale sistemelor circulator şi respirator; coşul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coşul pieptului, cutie toracică. 2. piept.

toráce s. n., pl. toráce

TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator; coşul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se ţin picioarele şi aripile. /<fr. thorax

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste şi stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) torace“, „piept“, „cavitate toracică“. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].