CODÍŢĂ, codiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter şi personalitate, care serveşte ca unealtă a cuiva; codoş (2). 3. (În legătură cu o ştire, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iţă.

CODÍŢĂ s. 1. v. peţiol. 2. v. peduncul.

codíţă s. f., g.-d. art. codíţei; pl. codíţe

CODÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la coadă) fig. Completare la ceva; adaus. /coadă + suf. ~iţă