COLORÁNT, -Ă, coloranţi, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ♢ (Substantivat, m.) Industria coloranţilor. – Fr. colorant.

COLORÁNT, -Ă, coloranţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S.m. Substanţă, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranţilor. – Din fr. colorant.

Colorant ≠ decolorant

coloránt adj. m., s. m., pl. coloránţi; f. sg. colorántă, pl. coloránte

COLORÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care colorează; cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Şampon ~. Substanţă ~tă. /<fr. colorant

COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanţă) care are însuşirea de a colora. (<fr. colorant)

COLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanţă) care are însuşirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].