COMPORTÁRE, comportări, s.f. Fel de a se comporta; comportament. – V. comporta.

COMPORTÁRE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamnă aceste ~ări?) 3. atitudine, purtare, ţinută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproş.) 4. v. atitudine.

comportáre s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări

COMPORTÁRE s.f. Acţiunea de a se comporta şi rezultatul ei; purtare, conduită. [< comporta].