FANTÁSMĂ, fantasme, s.f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, privelişte neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginaţiei; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma.

FANTÁSMĂ s. 1. v. fantomă. 2. v. utopie.

fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme

FANTÁSM//Ă ~e f. 1) v. FANTOMĂ. 2) Imagine vizuală bizară; halucinaţie; vedenie. /<ngr. fándasma

FANTÁSMĂ s.f. 1. Stafie, nălucă, fantomă. 2. (Fig.) Imagine, privelişte neclară, ireală. ♦ Produs al imaginaţiei, himeră. [< fr. fantasme, it. fantasma, cf. gr. phantasma].