GÂTLÉJ, gâtlejuri, s.n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul şi laringele cu traheea; beregată, gâtiţă, înghiţitoare. – Gâlt (înv. „gât“ < sl.) + suf. -ej.

GÂTLÉJ s. v. laringe.

GÂTLÉJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghiţitoare, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gâtiţă, guşter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

gâtléj s. n. (sil. -tlej), pl. gâtléjuri

GÂTLÉJ ~uri n. Parte inferioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul şi laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej