HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. Fig. Limită, margine, capăt, sfârşit. 3. Moşie, proprietate (mare); p. ext. regiune, ţară. ♦ (Reg.) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din magh. határ.

HOTÁR s. 1. v. frontieră. 2. v. hat. 3. v. limită.

hotár s. n., pl. hotáre

HOTÁR ~e n. 1) Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; graniţă; frontieră. ♢ Peste ~e în străinătate. 2) Linie de demarcaţie între două proprietăţi sau între două porţiuni de teren. 3) fig. Punctul cel mai îndepărtat; margine; extremă. ♢ Fără ~e nesfârşit; neţărmuit. /<ung. határ