INTERZÍS, -Ă, interzişi, -se, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S.m. şi f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicţie. – V. interzice.

Interzis ≠ îngăduit, permis

INTERZÍS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.

interzís adj. m., s. m., pl. interzíşi; f. sg. interzísă, pl. interzíse

INTERZÍ//S² ~să (~şi, ~se) m. şi f. Persoană supusă interdicţiei. / v. a interzice

INTERZÍ//S¹ ~să (~şi, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Staţionare ~să. /v. a interzice

INTERZÍS, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) pus sub interdicţie. [< interzice].