JUCĂRÍE, jucării, s.f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreţia cuiva; păpuşă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

JUCĂRÍE s. v. bagatelă, fleac, nimic.

jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile

JUCĂRÍ//E ~i f. 1) Obiect cu care se joacă copiii. 2) fig. Persoană uşor influenţabilă, lipsită de voinţă şi de personalitate; marionetă; păpuşă. 3) fig. Obiect lipsit de orice valoare; lucru de nimic; fleac; bagatelă. [G.-D. jucăriei] /a (se) juca + suf. ~ărie

jucarie, marioneta,lucru fara viata.