LÉLE s.f. 1. Termen de respect, cu care se adresează, la ţară, un copil sau o persoană tânără unei femei mai purtări rele. ♢ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = şmecher, şiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

LÉLE s.f. 1. Termen de respect cu care se adresează la ţară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbeşte despre ea; leică¹. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ♢ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om şmecher, şiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Din bg. lelja.

LÉLE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, mătuşă, prostituată, tanti, târfă.

LÉLE s. leliţă, mătuşă, ţaţă, (pop.) tătăişă, (reg.) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) ţaică, (Ban.) uină. (~ Maria, vecina noastră.)

léle s. f., g.-d. art. lélei

LÉL//E f. pop. (folosit şi ca termen de adresare pe lângă numele respectiv) 1) Soră mai mare sau orice femeie mai în vârstă. 2) (în poezia populară) Femeie în raport cu bărbatul cu care se află în relaţii de dragoste; mândră; iubită. 3) peior. Femeie de moravuri uşoare. ♢ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om şmecher, şiret; coţcar. A umbla în dorul ~ii a umbla fără rost, brambură. A pleca în dorul ~ii a se duce fără a şti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja