LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înţepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoţii etc.). A îngheţa lemn = a înţepeni de frig, a îngheţa tun. 2. Tulpina şi ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcţii, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ♢ Expr. Doarme de poţi să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. şi pop.) Copac, arbust. ♢ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici şi groase, cu flori albe şi fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene şi cu miros de lămâie; lemnuş (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.

LEMN s. v. arbore, copac, pom.

LEMN s. (BOT.) lemn-câinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) mălin, măliniţă, lemnul-câinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) ciorânglav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-râios (Evonymus verrucosa) = salbă-râioasă, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcâm-galben, (reg.) bobiţel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnuş, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricariţă, iarbă-sfântă, lemn-sfânt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vântului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.

lemn s. n., (bucăţi de arbore, arbori) pl. lémne

LEMN ~e n. 1) Parte dură a arborilor, constând dintr-un ţesut compact sau fibros, aflat între scoarţă şi măduvă. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore tăiat şi folosit în construcţii sau pentru confecţionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari tăiaţi şi folosiţi drept combustibil. ~e de foc. ♢ Ger de crapă ~ele ger cumplit. A rămâne ~ a rămâne încremenit. 4) : ~-câinesc arbust cu frunze mici, cu flori albe şi fructe negre, cultivat în parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene şi cu miros de lămâie. /<lat. lignum

lemn, surcel,vreasc, spartura pentru foc,pusa la uscat pe vatra ,in soba pe langa foc,pentru a se aprinde mai usor focul. A ojiji- a usca

lemn fosil